Bullying în școli: o abordare clară și responsabilă pentru elevi, părinți și profesori

Bullying-ul reprezintă o problemă serioasă care afectează siguranța și bunăstarea elevilor în mediul școlar. Pentru a răspunde eficient acestei forme de violență, este necesară o înțelegere clară a fenomenului, diferențierea sa față de alte forme de neînțelegeri și un angajament ferm din partea elevilor, părinților, profesorilor și conducerii școlii. Această abordare educațională și practică este esențială pentru a proteja copiii și a promova un climat școlar sănătos, sigur și incluziv.

Bullying în școli: definiție, manifestări și răspunsuri eficiente

În acest articol vom explora conceptul de bullying în școli, diferențele sale față de conflict și tachinare, principalele forme sub care se manifestă, semnele care indică prezența sa, precum și măsurile concrete pe care elevii, părinții, cadrele didactice și conducerea școlii le pot adopta pentru prevenție, intervenție timpurie și raportare. De asemenea, vom aborda aspecte legate de păstrarea dovezilor, în special în mediul online, și importanța unui răspuns consecvent și coordonat.

Ce este bullying-ul și cum îl distingem de alte comportamente?

Bullying-ul este definit prin trei criterii fundamentale: intenția de a face rău, repetitivitatea acțiunilor agresive și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Acest tipar de comportament nu se reduce la un conflict ocazional sau la tachinare, ci constituie o formă de violență psihologică care subminează siguranța elevului și climatul școlar.

În România, bullying-ul este recunoscut legal ca o formă de violență psihologică în școli, prin modificări legislative și norme metodologice care impun unităților de învățământ obligații clare de prevenire și intervenție. Astfel, conflictele punctuale, care pot include dezacorduri sau tachinări reciproce, nu trebuie confundate cu bullying-ul, care se caracterizează printr-un proces sistematic de intimidare și degradare a unei persoane.

De exemplu, tachinarea se oprește de obicei când victima exprimă disconfortul, pe când bullying-ul persistă în ciuda semnalelor transmise. În mediul online, un singur act, cum ar fi distribuirea unei imagini umilitoare, poate genera repetitivitate prin redistribuire, transformând astfel un episod punctual într-o experiență continuă de agresiune.

Manifestările bullying-ului în viața școlară și online

Bullying-ul poate lua forme diverse, adesea combinate, care includ:

Bullying verbal: porecle jignitoare, ironii legate de aspect, familie sau rezultate școlare, care, repetate, devin un instrument de control social.
Bullying relațional (social): excluderea organizată din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolarea la pauze sau în excursii, care afectează accesul copilului la relații sociale firești.
Bullying fizic: îmbrânceli, lovituri, distrugerea obiectelor personale, agresiuni în zone fără supraveghere, care pot fi adesea ascunse din teama de a nu fi considerat „pârâcios”.
Bullying psihologic: intimidare, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, presiuni pentru a face lucruri degradante, deseori susținute de un grup cu statut social.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, conturi false, excludere din grupuri online, distribuirea fără acord a conținutului umilitor, care poate persista și „urmări” copilul în afara școlii.
Bullying pe criterii specifice: pe baza aspectului fizic, dizabilității, etniei sau statutului social, cu riscul suplimentar al normalizării discriminării.

Este important să înțelegem că aceste forme afectează profund copilul și că intervenția trebuie să țină cont de complexitatea și specificitatea fiecărui caz, inclusiv de dinamica grupului.

Semnele care pot indica prezența bullying-ului, chiar când copilul nu vorbește

Multe victime ale bullying-ului nu se deschid din cauza rușinii sau a fricii de represalii. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la indicii care pot sugera că un elev este supus agresiunilor:

Emoționale: anxietate înainte de școală, iritabilitate, tristețe, retragere socială, preocuparea excesivă pentru „a nu greși”.
Comportamentale: evitarea școlii, schimbarea traseului, cererea de a fi însoțit, izolare socială, scăderea interesului pentru activități și prieteni.
Școlare: scăderea performanței, absențe frecvente, lipsa concentrării, reticența de a participa la ore.
Somatice: dureri de cap sau stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă, care pot reflecta stresul cronic.
În cazul cyberbullying-ului: teamă de telefon, modificări bruște ale comportamentului online, ascunderea ecranului sau ștergerea conversațiilor.

Semnele că un copil poate fi agresor sau martor pasiv și abordarea responsabilă

Rolul de agresor nu este o etichetă fixă, ci un comportament care poate fi influențat de presiuni sociale, modele familiale sau nevoi emoționale. Semnele includ dorința de dominare, dispreț față de suferința altora, justificări precum „doar glumeam” și atragerea unui public prin râs sau distribuiri pe internet.

Martorii pasivi joacă un rol esențial în perpetuarea bullying-ului, adesea din teamă. Este crucial să îi sprijinim să învețe metode sigure de intervenție, cum ar fi raportarea situațiilor, susținerea victimei sau refuzul de a participa la umilire.

În mediul digital, limitarea audienței agresiunii prin ne-distribuire sau raportare poate opri escaladarea.

Importanța intervenției timpurii: impactul bullying-ului asupra bunăstării și performanței

Bullying-ul generează un stres cronic care modifică comportamentul copilului pentru a evita agresiunile, afectând imaginea de sine, încrederea în ceilalți și performanța școlară. Pe termen lung, poate contribui la apariția unor probleme de sănătate mintală, chiar dacă nu produce automat tulburări clinice.

Pentru agresor, lipsa unor consecințe clare poate întări un stil relațional problematic, iar pentru martori, tolerarea bullying-ului degradează climatul școlar, crescând frica și cinismul.

Ghid practic: ce pot face elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii în caz de bullying

Intervenția eficientă începe prin recunoașterea promptă a semnalelor și implicarea unui adult responsabil care să acționeze concret, nu doar verbal.

Elevii: pentru siguranță, este recomandat să evite zonele fără supraveghere, să petreacă pauzele cu colegi de încredere și să documenteze discret incidentele (dată, loc, detalii, martori).
În cazul cyberbullying-ului: este esențială păstrarea dovezilor, precum capturi de ecran, linkuri și nume de conturi, înainte de ștergerea conținutului. Blocarea și raportarea pe platformă sunt utile, dar nu substituie semnalarea către un adult sau școală.
Părinții: comunicarea calmă și orientată spre siguranță este crucială. Este recomandat să mulțumească copilului pentru încredere, să evite întrebările acuzaționale și să colecteze fapte concrete pentru raportare, inclusiv dovezi digitale.
Profesorii și dirigintii: evitarea minimizării situației sau expunerii publice a victimei. Intervenția trebuie să protejeze victimă, să delimiteze clar comportamentul agresiv, să includă discuții separate cu agresorul și martorii și să stabilească consecințe educative și monitorizare.
Conducerea școlii: trebuie să asigure proceduri eficiente de prevenire și intervenție, să comunice transparent cu părinții și elevii, să monitorizeze situațiile raportate și să ofere un mediu sigur pentru raportare inclusiv anonimizată.
Martorii/colegii: pot reduce impactul bullying-ului prin susținerea victimei, raportarea situațiilor și refuzul de a distribui sau comenta conținut umilitor.

În contextul educației și protecției copilului, este util să consultați și resursele oferite de organizații specializate, cum ar fi recomandările pentru prevenirea violenței în școli disponibile la Salvați Copiii România.

Raportarea și intervenția în școlile din România

Cadrul legislativ românesc stabilește obligații clare pentru unitățile de învățământ în ceea ce privește prevenirea și combaterea bullying-ului. Un element recent este mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență, care poate încuraja raportarea în condiții de siguranță.

În majoritatea cazurilor, traseul de intervenție începe prin sesizarea dirigintei/învățătorului și a conducerii școlii, implicarea consilierului școlar și documentarea atentă a situației. Dacă reacția este insuficientă, părinții pot escalada problema către inspectoratul școlar, menținând o comunicare clară și bazată pe fapte.

Este important ca fiecare etapă să fie însoțită de monitorizare continuă, pentru a asigura protecția elevului și pentru a preveni recurența situațiilor de bullying.

Pentru o înțelegere mai aprofundată a pașilor practici în gestionarea bullying-ului în școli, recomandăm lectura articolului dedicat pe site-ul Bullying în școli: ce pot face elevii, părinții și profesorii pas cu pas.

Prevenția bullying-ului: rolul școlii și familiei

Prevenția eficientă presupune mai mult decât campanii ocazionale sau postere tematice. Este nevoie de un angajament constant pentru stabilirea și aplicarea regulilor clare, educație socio-emoțională și un climat în care raportarea este încurajată și sigură.

În școli, profesorii trebuie să intervină imediat la primele semne de umilire, iar elevii să înțeleagă limitele acceptabile de comportament. Părinții trebuie să primească comunicări coerente, iar conducerea să asigure monitorizare și intervenție promptă.

În mediul digital, alfabetizarea digitală este indispensabilă pentru a preveni și contracara cyberbullying-ul, educând copiii să înțeleagă consecințele redistribuirii conținutului și să folosească mecanismele de raportare adecvate.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Dacă incidentul se întâmplă o singură dată, este bullying?
Un episod izolat poate fi o agresiune punctuală, dar dacă există dezechilibru de putere și repetare sau riscul acesteia, atunci este bullying. În mediul online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune „nu spune nimănui”?
Este important să respectați teama copilului, explicând că siguranța sa este prioritară și că veți acționa împreună discret, evitând expunerea inutilă care ar putea agrava situația.
Care sunt cele mai utile dovezi în cazurile de cyberbullying?
Capturi de ecran, linkuri, date și ore ale incidentelor, nume de conturi și grupuri implicate sunt esențiale pentru clarificare și intervenție eficientă.
Dacă agresorul este o persoană populară, merită să raportez?
Da, deoarece statutul social poate perpetua bullying-ul. Raportarea detaliată cu fapte, cronologie și martori reduce posibilitatea ignorării situației.
Școala are obligația legală să intervină?
Da, conform legislației și normelor metodologice în vigoare, școlile trebuie să prevină și să combată bullying-ul în mod activ.

Bullying-ul în școli este o problemă complexă care necesită o abordare structurată, empatică și bine coordonată. Indiferent dacă ești elev, părinte sau cadru didactic, primul pas este să acționezi prompt, să comunici clar și să utilizezi instrumentele și procedurile existente pentru a proteja copiii și a promova un mediu educațional sigur și respectuos. Amintim că siguranța nu este un privilegiu, ci o condiție esențială pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui elev.